izlaz - explicat in DEX

izlaz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] – Din bg. izlaz.

izlaz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
izláz (izlázuri), s. n. – Pășune, imaș. – Megl. izlaz. Sl. (bg., sb., cr., slov.) izlazŭ „ieșire” (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 153; Tiktin; DAR).

izlaz (Dicționaru limbii românești, 1939)
izláz și isláz n., pl. urĭ (vsl. sîrb. izlaz, ĭeșire, d. izlaziti, a ĭeși, adică „la păscut”. V. iaz). Munt. Imaș, loc de păscut, păscătoare.

izlaz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izláz s. n., pl. izlázuri

izlaz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZLÁZ, izlazuri, s. n. Loc sau câmp nelucrat, pe care crește iarba, folosit ca pășune; imaș, pășune. [Var.: isláz s. n.] — Din bg. izlaz.