izbândă - explicat in DEX

izbândă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din izbândi (derivat regresiv).

izbândă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbấndă s. f., g.-d. art. izbấnzii; pl. izbấnzi

izbândă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izbândă f. 1. succes; 2. răzbunare. [Tras din izbândi].

izbândă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). — Din izbândi (derivat regresiv).