izbândi - explicat in DEX

izbândi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.

izbândi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbândí (a ~) vb., ind prez. 1 sg. și 3 pl. izbândésc, imperf. 3 sg. izbândeá; conj. prez. 3 să izbândeáscă

izbândi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. — Din sl. izbondon.

izbândì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izbândì v. 1. a reuși; 2. a-și răsbuna pe deplin: tânăru își izbândise pentru înfruntările ce pățise ISP. [Slav. IZBONDÕ, a covârși].