izbăvi - explicat in DEX

izbăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. – Din sl. izbaviti.

izbăvi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
izbăví (izbăvésc, izbăvít), vb. – A salva, a scăpa dintr-o primejdie, a elibera, a răscumpăra. Sl. izbaviti (Tiktin; DAR), cf. bg. izbavjam. – Der. izbavă, s. f. (salvare), din sl. izbava; izbăvitor, adj. (salvator); izbăvință, s. f. (înv., salvare).

izbăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izbăví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. izbăvésc, imperf. 3 sg. izbăveá; conj. prez. 3 să izbăveáscă

izbăvi (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
izbăví v. 1. a scăpa sufletul, a mântui: o biată păsărică de munci te izbăvește Al.; 2. a scăpa de o primejdie, de o boală. [Slav. IZBĂVIȚI, a libera, a răscumpăra].

izbăvi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZBĂVÍ, izbăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A scăpa sau a face pe cineva să scape (dintr-o primejdie, boală etc.); a (se) salva, a (se) mântui. — Din sl. izbaviti.