izbă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță (de lemn) specifică unor sate rusești. – Din
rus. izba.izbă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ízbă2 s.f. (înv.)
1. izbitură.
2. trântă.
izbă (Dicționar de neologisme, 1986)ÍZBĂ s.f. Căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. [< rus.
izba].
izbă (Marele dicționar de neologisme, 2000)ÍZBĂ s. f. căsuță din bârne la popoarele din nordul Europei și Asiei. (< rus.
izba)
izbă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ízbă (ízbe), s. f. – Casă tipică din stepa rusească.
Rus. izba (
sec. XIX),
cf. fr. izba.izbă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ízbă s. f.,
g.-d. art. ízbei; pl. ízbeizbă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)izbă f. lovitură:
dă (mistrețului)
o izbă în pământ [V.
izbì].
izbă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ÍZBĂ, izbe, s. f. Căsuță din bârne specifică unor sate rusești. — Din
rus. izba.