izbândă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). – Din
izbândi (derivat regresiv).
izbândă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)izbấndă s. f.,
g.-d. art. izbấnzii; pl. izbấnziizbândă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)izbândă f.
1. succes;
2. răzbunare. [Tras din
izbândi].
izbândă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IZBẤNDĂ, izbânzi, s. f. Victorie, biruință (în luptă). ♦ Reușită, succes (într-o acțiune). — Din
izbândi (derivat regresiv).