iută (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚTĂ s. f. 1. Plantă anuală cu tulpina înaltă până la 3 m și groasă de 1-2 cm, cu frunze galbene, ovale, cultivată în regiunile tropicale pentru fibrele textile extrase din tulpină (
Corchorus olitorius și
capsularis).
2. Fibră textilă obținută din tulpina iutei (
1), întrebuințată la fabricarea pânzei de sac, a covoarelor etc. – Din
germ. Jute, it. iuta.