iuncăr (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IÚNCĂR s. m. v. iuncher.iuncăr (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)iúncăr (iúncări), s. m. – Cadet.
Germ. Junker, prin intermediul
rus. junker. Sec. XIX,
înv.iuncăr (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iuncăr m. cadet (în vechia terminologie militară). [Nemț. JUNKER].
iuncăr (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IÚNCĂR s. m. v. iuncher.