iuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [
Pr.: -
i-u-] –
V. iui.iuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iuít (rar)
(i-u-) s. n.,
pl. iuíturiiuit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IUÍT, iuituri, s. n. (Rar) Chiuit. [
Pr.:
-i-u-] —
V. iui.