iubițel(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) IUBIȚÉL, -ÍCĂ,iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). – Iubit2 + suf. -el.
iubițel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) iubițél (fam.) s. m., pl. iubițéi, art. iubițéii
iubițel(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) IUBIȚÉL, -ÍCĂ,iubiței, -ele, s. m. și f. (Fam.) Diminutiv al lui iubit2 (2). — Iubit2 + suf. -el.