istorioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISTORIOÁRĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [
Pr.: -
ri-oa-] –
Istorie +
suf. -ioară.istorioară (Dicționaru limbii românești, 1939)istorioáră (
oa dift.) f., pl.
e (dim. d.
istorie). Mică narațiune, mică povestire de aventurĭ saŭ de întîmplărĭ.
istorioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)istorioáră (-ri-oa-) s. f.,
g.-d. art. istorioárei; pl. istorioáreistorioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)istorioară f. istorie glumeață, anecdotă amuzantă.
istorioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISTORIOÁRĂ, istorioare, s. f. Scurtă povestire distractivă, moralizatoare, de obicei pentru copii. [
Pr.: -
ri-oa-] –
Istorie +
suf. -ioară.