islamism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. – Din
fr. islamisme.islamism (Dicționar de neologisme, 1986)ISLAMÍSM s.n. Religia musulmanilor, întemeiată de Mahomed în sec. VII; mahomedanism. [< fr.
islamisme].
islamism (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISLAMÍSM s. n. religie monoteistă, influențată de creștinism și mozaism, întemeiată de Mahomed în sec. VII și bazată pe perceptele Coranului; islam, mahomedanism. (< fr.
islamisme)
islamism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ISLAMÍSM (‹
fr.) s.n..
Islam (
1).
2. Mișcare politico-religioasă apărută în anii '70 (inspirată de mișcarea Frații musulmani, Egipt, 1928) care preconizează islamizarea completă, radicală a dreptului, a instituțiilor, a guvernării.
islamism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)islamísm s. n.islamism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)islamism n.
1. islamul:
islamismul numără vr’o 218 milioane de sectatori; din Arabia el s’a răspândit în Persia, India, Africa de N. și Turcia;
2. totalitatea țărilor musulmane.
islamism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISLAMÍSM s. n. Mahomedanism, islam. — Din
fr. islamisme.