ischemie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISCHEMÍE, ischemii, s. f. (
Med.) Întrerupere a circulației sanguine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. – Din
fr. ischémie.ischemie (Dicționar de neologisme, 1986)ISCHEMÍE s.f. (
Med.) Diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. [< fr.
ischémie, cf. gr.
ischaimos – hemostatic <
ischein – a reține,
haima – sânge].
ischemie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ISCHEMÍE s. f. diminuare a circulației sângelui într-o anumită regiune a corpului. (< fr.
ischémie)
ischemie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ischemíe s. f.,
art. ischemía, g.-d. art. ischemíei; pl. ischemíi, art. ischemíileischemie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ISCHEMÍE, ischemii, s. f. (
Med.) Întrerupere a circulației sangvine într-un țesut sau organ, datorită unui spasm arterial sau astupării unui vas. — Din
fr. ischémie.