iscăli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ISCĂLÍ, iscălesc, vb. IV.
Tranz.,
intranz. și
refl. A(-și) scrie numele pe textul unui act oficial, al unei scrisori, al unei chitanțe etc., a(-și) pune semnătura (pentru a întări, a autentifica etc.); a (se) semna. –
Cf. sl. iskaljati, iskalu.