irizațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație.irizațiune (Dicționar de neologisme, 1986)IRIZAȚIÚNE s.f. v.
irizație.
irizațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*irizațiúne f. (fr.
irisation, d.
iriser, a iriza; it.
iridescenza). Producțiunea colorilor [!] curcubeuluĭ la suprafața oare-căror minerale, metale, cristale, sticle ș. a. Aceste colorĭ chear [!]. – Și
-áție.irizațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRIZAȚIÚNE s. f. v. irizație.