irigare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de
a iriga și rezultatul ei. –
V. iriga.irigare (Dicționar de neologisme, 1986)IRIGÁRE s.f. Acțiunea de a iriga și rezultatul ei; irigație. [<
iriga].
irigare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irigáre s. f.,
g.-d. art. irigắrii; pl. irigắriirigare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRIGÁRE, irigări, s. f. Acțiunea de
a iriga și rezultatul ei. —
V. iriga.