ireverențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. irrévérencieux.ireverențios (Dicționar de neologisme, 1986)IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Fără respect; necuviincios. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
irrévérencieux].
ireverențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ adj. fără respect; necuviincios. (< fr.
irrévérencieux)
ireverențios (Dicționaru limbii românești, 1939)*ireverențiós, -oásă adj. (d.
reverențios; fr.
irrevérencieux). Plin de ireverență, irespectuos. Adv. Cu ireverență.
ireverențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ireverențiós (-ți-os-) adj. m.,
pl. ireverențióși; f. ireverențioásă, pl. ireverențioáseireverențios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREVERENȚIÓS, -OÁSĂ, ireverențioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care dovedește lipsă de respect; nerespectuos, necuviincios, nereverențios. [
Pr.: -
ți-os] — Din
fr. irrévérencieux.