iresponsabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. – Din
fr. irresponsabilité.iresponsabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IRESPONSABILITÁTE s.f. Însușirea de a fi iresponsabil; starea celui iresponsabil. [Cf. fr.
irresponsabilité].
iresponsabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRESPONSABILITÁTE s. f. însușirea, starea celui iresponsabil. (< fr.
irresponsabilité)
iresponsabilitate (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IRESPONSABILITÁTE (‹
fr.) Faptul de a fi iresponsabil; lipsă de responsabilitate. ♦ (
Dr.) Situație în care făptuitorul, în momentul săvârșirii infracțiunii, nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale, ori nu putea fi stăpân pe ele, fie din cauza alienației mintale, fie din alte cauze.
iresponsabilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*iresponsabilitáte f. (fr.
irresponsabilité). Lipsă de responsabilitate.
iresponsabilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iresponsabilitáte s. f.,
g.-d. art. iresponsabilitắțiiiresponsabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRESPONSABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi iresponsabil; stare a celui iresponsabil; neresponsabilitate. — Din
fr. irresponsabilité.