ireproșabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. – Din
fr. irréprochabilité.ireproșabilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IREPROȘABILITÁTE s.f. Calitatea a ceea ce este ireproșabil. [Cf. fr.
irréprochabilité].
ireproșabilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREPROȘABILITÁTE s. f. calitatea a ceea ce este ireproșabil. (< fr.
irréprochabilité)
ireproșabilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREPROȘABILITÁTE s. f. Însușirea a ceea ce este ireproșabil. — Din
fr. irréprochabilité.