ireparabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. – Din
fr. irréparable, lat. irreparabilis.ireparabil (Dicționar de neologisme, 1986)IREPARÁBIL, -Ă adj. De nereparat, de neîndreptat. [Cf. fr.
irréparable].
ireparabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREPARÁBIL, -Ă adj. de nereparat, de neîndreptat. (< fr.
irréparable, lat.
irreparabilis)
ireparabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*ireparábil, -ă adj. (lat.
irreparabilis). Care nu se poate repara:
nenorocire, perdere [!] ireparabilă. Adv. În mod ireparabil.
ireparabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ireparábil adj. m.,
pl. ireparábili; f. ireparábilă, pl. ireparábileireparabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ireparabil a. ce nu se poate repara:
pierdere ireparabilă.ireparabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREPARÁBIL, -Ă, ireparabili, -e, adj. Care nu se mai poate repara, îndrepta sau corecta; nereparabil. — Din
fr. irréparable, lat. irreparabilis.