irealitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IREALITÁTE, irealități, s. f. (Rar) Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [
Pr.:
-re-a-] – Din
fr. irréalité.irealitate (Dicționar de neologisme, 1986)IREALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este ireal; faptul opus realității. [Pron.
-re-a-. / cf. fr.
irréalité].
irealitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IREALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce este opus realității. (< fr.
irréalité)
irealitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irealitáte (-re-a-) s. f.,
g.-d. art. irealitắții; pl. irealitắțiirealitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IREALITÁTE, irealități, s. f. Caracterul a ceea ce este ireal; ceea ce se opune realității; nerealitate. [
Pr.:
-re-a-] — Din
fr. irréalité.