iraționalism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRAȚIONALÍSM s. n. Concepție filosofică care postulează primatul intuiției, al instinctului, al trăirii, al inconștientului sau al altor facultăți iraționale, asupra rațiunii. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
fr. irrationalisme.iraționalism (Dicționar de neologisme, 1986)IRAȚIONALÍSM s.n. Orientare în filozofie care postulează primatul intuiției, credinței, instinctului etc. față de cunoașterea rațională. [Pron.
-ți-o. / < fr.
irrationalisme].
iraționalism (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRAȚIONALÍSM s. n. concepție care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoașterii lumii pe cale rațională, postulând primatul revelației, intuiției, trăirii etc. asupra cunoașterii raționale. (< fr.
irrationalisme)
iraționalism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IRAȚIONALÍSM (‹
fr.)
s. n. (
FILOZ.) Punct de vedere potrivit căruia în realizarea cunoașterii și în comportamentul său omul nu este dirijat de rațiune, ci de
inconștient și
irațional (S. Freud); el tindă să-și urmeze instinctul primar și, de aceea, se revoltă împotriva civilizației, îndeosebi împotriva raționalizării societății (J.-J. Rousseau). Ceea ce domină situația omului în lume este
absurdul (S. Kierkegaard), iar raționalismul ca opțiune intelectuală se dovedește inadecvat în înțelegerea lumii (
Fr. Nietzsche). Diferite forme de
i. se regăsesc în metafizicile intuiționiste (H. Bergson,
L. Klages), filozofiile voluntariste, existențialism etc.
iraționalism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iraționalísm (-ți-o-) s. n.