iradia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRADIÁ, iradiez, vb. I.
Tranz. și
intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga;
p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦
Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [
Pr.:
-di-a] – Din
fr. irradier, lat. irradiare.iradia (Dicționar de neologisme, 1986)IRADIÁ vb. I. tr. A emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. [Pron.
-di-a, p.i. 3,6
-iază, ger.
-iind, part.
-iat. / < fr.
irradier, it., lat.
irradiare].
iradia (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRADIÁ vb. I. tr. a expune un corp acțiunii unei radiații. ◊ (despre radiații) a cădea pe suprafața unui corp. II. intr. a emite radiații de lumină, de căldură etc. în toate direcțiile. (< fr.
irradier, lat.
irradiare)
iradia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iradiá (a ~) (-di-a-) vb.,
ind. prez. 3
iradiáză, 1
pl. iradiém (-di-em); conj. prez. 3
să iradiéze; ger. iradiínd (-di-ind)iradia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRADIÁ, iradiez, vb. I.
Tranz. și
intranz. A trimite, a împrăștia raze de lumină, de căldură etc.; a (se) propaga;
p. anal. a (se) răspândi, a (se) împrăștia dintr-un punct central în toate părțile. ♦
Intranz. (Despre radiații) A cădea pe suprafața unui corp. [
Pr.:
-di-a] — Din
fr. irradier, lat. irradiare.