irascibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate;
spec. (
Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. – Din
fr. irascibilité.irascibilitate (Dicționar de neologisme, 1986)IRASCIBILITÁTE s.f. Caracterul celui irascibil; iritabilitate. [Cf. fr.
irascibilité].
irascibilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRASCIBILITÁTE s. f. caracter, stare a celui irascibil. (< fr.
irascibilité)
irascibilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*irascibilitáte f. (d.
irascibil). Caracteru de a te supăra ușor.
irascibilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)irascibilitáte s. f.,
g.-d. art. irascibilitắții; pl. irascibilitắțiirascibilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRASCIBILITÁTE, irascibilități, s. f. Caracterul, starea celui irascibil; iritabilitate;
spec. (
Med.) stare psihică particulară, manifestată prin reacții intense, violente, agresive, ca răspuns la încordări psihice minime. — Din
fr. irascibilité.