irascibil - explicat in DEX

irascibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRASCÍBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. – Din fr. irascible, lat. irascibilis.

irascibil (Dicționar de neologisme, 1986)
IRASCÍBIL, -Ă adj. Care se înfurie ușor; mânios, supărăcios, iritabil. [Cf. fr. irascible, lat. irascibilis].

irascibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRASCÍBIL, -Ă adj. care se înfurie ușor; iritabil. (< fr. irascible, lat. irascibilis)

irascibil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*irascíbil, -ă adj. (lat. irascibilis). Supărăcĭos, ĭute la mînie. V. iritabil, ghimpos, mînios.

irascibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
irascíbil adj. m., pl. irascíbili; f. irascíbilă, pl. irascíbile

irascibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irascibil a. iute la mânie, care se înfurie ușor.

irascibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRASCIBIL, -Ă, irascibili, -e, adj. Care se supără, se înfurie ușor, iute la mânie; iritabil. — Din fr. irascible, lat. irascibilis.