iradiațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație.iradiațiune (Dicționar de neologisme, 1986)IRADIAȚIÚNE s.f. v.
iradiație.
iradiațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*iradiațiúne f. (lat.
irradiátio, -ónis. V.
radiațiune). Emisiune de raze luminoase. Efuziunea luminiĭ în prejuru [!] unuĭ corp luminos (ca stelele), ceĭa ce face ca acest corp să pară maĭ mare.
Fig. Într´un corp organizat, ramificarea fibrelor, vaselor saŭ mișcărilor vitale de la un punct central la circumferență [!]. – Și
-áție.iradiațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRADIAȚIÚNE s. f. v. iradiație.