iradiație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisiune de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp;
p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [
Pr.:
-di-a-. –
Var.:
iradiațiúne s. f.] – Din
fr. irradiation, lat. irradiatio.iradiație (Dicționar de neologisme, 1986)IRADIÁȚIE s.f. Emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; (
p. ext.) fascicul de raze emise de o sursă. [Pron.
-di-a-, gen.
-iei, var.
iradiațiune s.f. / cf. fr.
irradiation].
iradiație (Marele dicționar de neologisme, 2000)IRADIÁȚIE s. f. emisiune de radiații (luminoase, calorice sau corpusculare); iradiere; fascicul de raze emise de o sursă. (< fr.
irradiation, lat.
irradiato)
iradiație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iradiáție (-di-a-ți-e) s. f.,
art. iradiáția (-ți-a), g.-d. art. iradiáției; pl. iradiáții, art. iradiáțiile (-ți-i-)iradiație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IRADIÁȚIE, iradiații, s. f. Emisie de raze de lumină, de căldură etc. de către un corp;
p. ext. fascicul de raze luminoase sau calorice emise de o sursă. [
Pr.:
-di-a-. —
Var. iradiațiúne s. f.] — Din
fr. irradiation, lat. irradiatio.