irațional - explicat in DEX

irațional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.

irațional (Dicționar de neologisme, 1986)
IRAȚIONÁL, -Ă adj. Împotriva gândirii logice, contrar logicii; nerațional. ♦ (Mat.) Număr irațional = număr care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație irațională = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. irrationnel, lat. irrationalis].

irațional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IRAȚIONÁL, -Ă adj. 1. care este împotriva gândirii logice, contrar rațiunii. 2. (mat.) număr ~ = număr real care nu este egal cu câtul nici unei perechi de numere întregi; ecuație ~ă = ecuație a cărei necunoscută intră sub un radical. (< fr. irrationnel, lat. irrationalis)

irațional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*iraționál, -ă adj. (lat. irrationalis). Contrar rațiuniĭ: purtare irațională. Mat. Se zice despre cantitățile care n´aŭ nicĭ o măsură comună cu unitatea, ca rădăcinile numerelor care nu-s pătrate perfecte. Adv. În mod irațional.

irațional (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IRAȚIONÁL, -Ă (‹ fr., lat.) adj. 1. Care e dincolo de limitele rațiunii; care nu e conform rațiunii. ♦ Contrar rațiunii, nerațional, ilogic; care nu poate fi înțeles cu ajutorul rațiunii. 2. (MAT.) Număr i. = număr real care nu poate fi scris sub forma unui raport de numere întregi. (de ex 2^1/2). ◊ Expresie i. = expresie algebrică ce conține radicali. Ex.: x^1/2 + y^1/2, x^1/2 -y. ◊ Ecuație i. = ecuație în care necunoscuta se află sub semnul radical. Ex.: x^1/2 + 2 = 3.

irațional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iraționál (-ți-o-) adj. m., pl. iraționáli; f. iraționálă, pl. iraționále

irațional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
irațional a. 1. contrar rațiunii: teorie irațională; 2. Gram. care n’are rațiune de a fi: vocală irațională.

irațional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IRAȚIONÁL, -Ă, iraționali,, -e, adj. 1. Care nu se conduce după gândirea logică, care nu e rațional, care este fără judecată, nerațional; contrar rațiunii. 2. (Mat.; în sintagmele) Număr irațional = număr real care nu se poate reprezenta printr-un raport între două numere întregi. Ecuație (sau expresie etc.) irațională = ecuație (sau expresie etc.) care conține atât puterile întregi, cât și puterile fracționare ale elementelor ei. [Pr.: -ți-o-] —Din fr. irrationnel, lat. irrationalis.