iodură - explicat in DEX

iodură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IODÚRĂ, ioduri, s. f. Sare a acidului iodhidric; combinație de iod cu un alt element chimic. – Din fr. iodure.

iodură (Dicționar de neologisme, 1986)
IODÚRĂ s.f. Sare a acidului iodhidric. [< fr. iodure].

iodură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IODÚRĂ s. f. sare a acidului iodhidric; combinație a iodului cu un element chimic. (< fr. iodure)

iodură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iodúră (io-) s. f., g.-d. art. iodúrii; pl. iodúri

iodură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iodură f. combinarea iodului cu un corp simplu.

iodură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IODÚRĂ, ioduri, s. f. Sare a acidului iodhidric; combinație de iod cu un alt element chimic. — Din fr. iodure.

ĭodură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*ĭodúră f., pl. ĭ (d. ĭod). Chim. Compus rezultat din combinațiunea ĭoduluĭ cu un corp simplu: ĭodura de potasiŭ e destul de întrebuințată în terapeutică. – Și ĭodúr, n., pl. e și urĭ.