iodurare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IODURÁRE, iodurări, s. f. (
Chim.) Introducere a iodului în molecula unei substanțe organice. – După
fr. ioduration.iodurare (Dicționar de neologisme, 1986)IODURÁRE s.f. (
Chim.) Introducere a iodului în molecula unei substanțe organice. [După fr.
ioduration].
iodurare (Marele dicționar de neologisme, 2000)IODURÁRE s. f. fixare a iodului pe un compus nesaturat. (după fr.
ioduration)
iodurare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IODURÁRE, iodurări, s. f. (
Chim.) Introducere a iodului în molecula unei substanțe organice. — După
fr. ioduration.