iobăgime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IOBĂGÍME s. f. Totalitatea iobagilor; mulțime de iobagi. –
Iobag +
suf. -ime.iobăgime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iobăgíme s. f.,
g.-d. art. iobăgímiiiobăgime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)iobăgime f. toți iobagii Ardealului.
iobăgime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IOBĂGÍME s. f. Totalitatea iobagilor; mulțime de iobagi. —
Iobag +
suf. -ime.ĭobăgime (Dicționaru limbii românești, 1939)ĭobăgíme f. (d.
ĭobagĭ). Totalitatea ĭobagilor.