ioanit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin
monaho-cavaleresc înființat în Palestina în
sec. XII.
2. Adj. Care aparține ioaniților (
1), privitor la ioaniți. [
Pr.:
i-oa-] – Din
germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau
Johannite.ioanit (Marele dicționar de neologisme, 2000)IOANÍT I.
s. m. membru al unui ordin monaho-cavale-resc fondat în Palestina la începutul sec. XII; ospitalieri. II. adj. care aparține ioaniților (I), referitor la ioaniți. (< germ.
Johannit)
ioanit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ioanít (i-oa-) adj. m.,
s. m.,
pl. ioaníți; adj. f. ioanítă, pl. ioaníteioanit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IOANÍT, -Ă, ioaniți, -te, s. m.,
adj. 1. S. m. Persoană care făcea parte dintr-un ordin monaho-cavaleresc înființat în Palestina în
sec. XII.
2. Adj. Care aparține ioaniților (
1) privitor la ioaniți. [
Pr.:
i-oa-] — Din
germ. Johannit. Cf. fr. Joannite sau
Johannite.