iobăgi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV.
Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. – Din
iobag.iobăgi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iobăgí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. iobăgésc, imperf. 3
sg. iobăgeá; conj. prez. 3
să iobăgeáscăiobăgi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IOBĂGÍ, iobăgesc, vb. IV.
Intranz. A face muncă de iobag, a trăi în stare de iobag. — Din
iobag.