iobăgie - explicat in DEX

iobăgie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IOBĂGÍE s. f. Sistem de relații bazat pe proprietatea stăpânului feudal asupra pământului și pe dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal; starea iobagului; șerbie, rumânie, vecinătate. – Iobag + suf. -ie.

iobăgie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
iobăgíe s. f., art. iobăgía, g.-d. iobăgíi, art. iobăgíei

iobăgie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
iobăgie f. stare de șerbie a Românilor din Austro-Ungaria: iobăgia a fost desființată la 1784 de împăratul Iosif II.

iobăgie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IOBĂGÍE s.f Instituție specifică feudalismului, caracterizată prin dependența personală a țăranului față de stăpânul feudal, căruia îi presta redevențe în muncă, în natură ori în bani; șerbie, rumânie, vecinătate. — Iobag + suf. -ie.

ĭobăgie (Dicționaru limbii românești, 1939)
ĭobăgíe f. (d. ĭobagĭ). Situațiunea ĭobagilor.