iobăgiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IOBĂGÍȚĂ, iobăgițe, s. f. (
Pop.) Soție sau fiică de iobag. –
Iobag +
suf. -iță.iobăgiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)iobăgíță (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. iobăgíței; pl. iobăgíțeiobăgiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IOBĂGÍȚĂ, iobăgițe, s. f. (
Înv.) Soție sau fiică de iobag. —
Iobag +
suf. -iță.