monahal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MONAHÁL, -Ă, monahali, -e, adj. Care aparține monahului, specific monahului sau vieții de monah; călugăresc, monahicesc. –
Monah +
suf. -al.monahal (Dicționar de neologisme, 1986)MONAHÁL, -Ă adj. Călugăresc; monastic. [<
monah +
-al, cf. fr.
monacal].
monahal (Marele dicționar de neologisme, 2000)MONAHÁL, -Ă adj. de monah; călugăresc. (după fr.
monacal)
monahal (Dicționaru limbii românești, 1939)*monahál, -ă adj. (lat.
monachalis îld.
monáchicus, d. vgr.
monahikós. Cp. cu
central, îld.
centric). Călugăresc, monastic.
monahal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)monahál adj. m.,
pl. monaháli; f. monahálă, pl. monahálemonahal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)monahal a. călugăresc.