invitro (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IN VÍTRO adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. –
Loc. lat.invitro (Dicționar de neologisme, 1986)IN VÍTRO loc.adv. (
Despre felul experimentării unui proces biologic) În afara organismului. [< lat.
in vitro].
invitro (Marele dicționar de neologisme, 2000)IN VÍTRO loc. adv. (despre un proces biologic) reprodus experimental în afara organismului. (< lat.
in vitro, în sticlă)
invitro (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IN VITRO (
loc. lat. „în sticlă”) adverbial (în legătură cu felul experimentării unui proces biochimic sau fiziologic) în afara organismului. Asemenea experiențe permit cercetarea unor fenomene care nu pot fi studiate în organism (
ex. culturile de celule, efectul mutagen al unei substanțe chimice, fecundația etc.).
invitro (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!in vítro (
lat.)
(vi-tro) loc. adj.,
loc. adv.invitro (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)IN VÍTRO loc. adj. și adv. (În legătură cu modul de experimentare a unui proces fiziologic, biofizic etc.) În afara organismului viu; în laborator. —
Loc. lat.