investigabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*investigábil, -ă adj. (d.
a investiga. Lat.
investigabilis înseamnă „care nu se poate investiga”). Care se poate investiga.
investigabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)investigábil adj. m.,
pl. investigábili; f. investigábilă, pl. investigábile