invectivare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de
a invectiva și rezultatul ei. –
V. invectiva.invectivare (Dicționar de neologisme, 1986)INVECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a invectiva. [<
invectiva].
invectivare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INVECTIVÁRE, invectivări, s. f. Acțiunea de
a invectiva și rezultatul ei. —
V. invectiva.