invectiva - explicat in DEX

invectiva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. A spune invective la adresa cuiva; a insulta. – Din fr. invectiver.

invectiva (Dicționar de neologisme, 1986)
INVECTIVÁ vb. I. tr. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. [< fr. invectiver].

invectiva (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INVECTIVÁ vb. tr. a spune invective la adresa cuiva. (< fr. invectiver)

invectiva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
invectivá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 invectiveáză

invectiva (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INVECTIVÁ, invectivez, vb. I. Tranz. (Rar) A spune invective la adresa cuiva; a insulta. — Din fr. invectiver.