învățător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ÎNVĂȚĂTÓR, -OÁRE, învățători, -oare, s. m. și
f.,
adj. I. S. m. și
f. 1. Persoană care predă cunoștințe și face educația civică a copiilor în primele clase de școală; institutor. ♦ Persoană care învață sau instruiește pe cineva; maestru, preceptor, dascăl.
2. Inițiator, autor sau propagator al unei doctrine; îndrumător, sfătuitor, povățuitor.
II. Adj. (
Înv.) Care învață, care sfătuiește. –
Învăța +
suf. -ător.