inuzitat - explicat in DEX

inuzitat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INUZITÁT, -Ă, inuzitați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. – Din fr. inusité, lat. inusitatus.

inuzitat (Dicționar de neologisme, 1986)
INUZITÁT, -Ă adj. (Rar) Care nu se folosește, nu se întrebuințează; neobișnuit; neuzitat. [Cf. fr. inusité].

inuzitat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INUZITÁT, -Ă adj. care nu se folosește; neobișnuit; neuzitat. (< fr. inusité)

inuzitat (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inuzitát, -ă adj. (lat. in-usitatus). Care nu e uzitat, neîntrebuințat, neobișnuit: vorbe inuzitate astăzĭ.

inuzitat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inuzitát (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inuzitáți; f. inuzitátă, pl. inuzitáte

inuzitat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INUZITÁT, -Ă, imizilați, -te, adj. (Rar) Care nu este întrebuințat, care nu se folosește; neîntrebuințat, neuzitat. — Din fr. inusité, lat. inusitatus.