inutilitate - explicat in DEX

inutilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. – Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.

inutilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
INUTILITÁTE s.f. Zădărnicie; netrebuință. [Cf. lat. inutilitas, fr. inutilité].

inutilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INUTILITÁTE s. f. zădărnicie; netrebuință. (< fr. inutilité, lat. inutilitas)

inutilitate (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
INUTILITÁTE, inutilități s. f. Însușirea de a fi inutil; zădărnicie. – Fr. inutilité, (lat. lit. inutilitas, -atis).

inutilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inutilitáte f. (lat. in-utílitas, -átis). Lipsă de utilitate. Pl. Lucrurĭ inutile: cîte inutilitățĭ îs în casele unora!

inutilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inutilitáte (i-nu-/in-u-) s. f., g-d. art. inutilitắții

inutilitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inutilitate f. 1. caracterul celor inutile; 2. pl. lucruri, vorbe nefolositoare.

inutilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INUTILITÁTE s. f. Lipsă de utilitate; neutilitate, zădărnicie. — Din fr. inutilité, lat. inutilitas, -atis.