inutil - explicat in DEX

inutil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. – Din fr. inutile, lat. inutilis.

inutil (Dicționar de neologisme, 1986)
INUTIL, -Ă adj. Nefolositor, netrebuincios. ♦ De prisos, zadarnic. [Cf. lat. inutilis, it. inutile, fr. inutile].

inutil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INUTÍL, -Ă adj. nefolositor, netrebuincios. ◊ de prisos, zadarnic. (< fr. inutile, lat. inutilis)

inutil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*inútil, -ă adj. (lat. in-útilis). Nefolositor, care nu e util: om, lucru inutil. Adv. Fără folos. – Fals inutíl (după fr.).

inutil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!inutíl (i-nu-/in-u-) adj. m., pl. inutíli; f. inutílă, pl. inutíle

inutil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
inutil a. nefolositor.

inutil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INUTÍL, -Ă, inutili, -e, adj. Care nu este folositor, care nu este util, care nu servește la nimic; nefolositor, neutil. ♦ (Adverbial) De prisos, zadarnic, fără folos, degeaba. — Din fr. inutile, lat. inutilis.