intuire - explicat in DEX

intuire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTUÍRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. – V. intui.

intuire (Dicționar de neologisme, 1986)
INTUÍRE s.f. Faptul de a intui; înțelegere, pătrundere, sesizare nemijlocită. ◊ Intuire vie = intuiție senzorială. [< intui].

intuire (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTUÍRE s. f. faptul de a intui; înțelegere, pătrundere, sesizare nemijlocită. ♦ ~ vie = intuiție senzorială. (< intui)

intuire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intuíre s. f., g.-d. art. intuírii; pl. intuíri

intuire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTUÍRE, intuiri, s. f. Faptul de a intui. — V. intui.