intubație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (
Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. – Din
fr. intubation.intubație (Dicționar de neologisme, 1986)INTUBÁȚIE s.f. (
Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular (folosită mai ales în anesteziile moderne). [Gen.
-iei. / cf. fr.
intubation, it.
intubazione].
intubație (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTUBÁȚIE s. f. intubare. (< fr.
intubation)
intubație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*intubáție (-ți-e) s. f.,
art. intubáția (ți-a), g.-d. art. intubáției; pl. intubáții, art. intubáțiile (-ți-i)intubație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTUBÁȚIE, intubații, s. f. (
Med.) Introducere a unei sonde într-un organ tubular în scopul aplicării unor substanțe medicamentoase, anestezice sau în scopul golirii de conținutul patologic; intubare. — Din
fr. intubation.