intrus - explicat in DEX

intrus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
INTRÚS, -Ă, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. – Din fr. intrus.

intrus (Dicționar de neologisme, 1986)
INTRÚS, -Ă s.m. și f. Cel care se introduce undeva sau la cineva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. [< fr. intrus, cf. lat. intrusus – împins în].

intrus (Marele dicționar de neologisme, 2000)
INTRÚS, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se introduce undeva fără drept, fără vreo calitate; nepoftit, inoportun. (< fr. intrus, lat. intrusus)

intrus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
intrús adj. m., s. m., pl. intrúși; adj. f., s. f. intrúsă, pl. intrúse

intrus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
INTRÚS, -A, intruși, -se, s. m. și f., adj. (Persoană) care se introduce undeva sau la cineva fără a avea vreo calitate, fără a fi chemată, poftită sau dorită; nepoftit, inoportun. — Din fr. intrus.