introspecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Analizare a vieții psihice proprii; autoobservare. ♦ Studiu psihologic bazat pe această metodă. – Din
fr. introspection.introspecție (Dicționar de neologisme, 1986)INTROSPÉCȚIE s.f. Metodă psihologică bazată pe observarea propriilor trăiri psihice; autoobservare. [Gen.
-iei, var.
introspecțiune s.f. / cf. fr.
introspection < lat.
intro – înăuntru,
spectio – privire].
introspecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTROSPÉCȚIE s. f. observare subiectivă a fenomenelor propriei conștiințe; autoobservare, autoanaliză. ◊ studiu psihologic bazat pe această metodă. (< fr.
introspection)
introspecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!introspécție (-tros-pec-ți-e/-tro-spec-) s. f.,
art. introspécția (-ți-a), g.-d. art. introspécției; pl. introspécții, art. introspécțiile (-ți-i-)introspecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTROSPÉCȚIE, introspecții, s. f. Observare și interpretare a propriilor stări și dispoziții mentale și emoționale; autoobservare. — Din
fr. introspection.