introspecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTROSPECTÁ, introspectez, vb. I.
Refl. A-și observa propriile trăiri psihice. – Din
fr. introspecter.introspecta (Dicționar de neologisme, 1986)INTROSPECTÁ vb. I. refl. A-și observa propriile trăiri psihice. [Cf. lat.
introspicere – a privi înăuntru].
introspecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTROSPECTÁ vb. refl. a-și observa propriile trăiri psihice. (< fr.
introspecter)
introspecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTROSPECTÁ, introspectez, vb. I.
Refl. A-și observa propriile trăiri psihice. — Din
fr. introspecter.