intrepiditate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)INTREPIDITÁTE, intrepidități, s. f. (
Livr.) Însușirea celui intrepid; curaj, cutezanță. îndrăzneală. – Din
fr. intrépidité.intrepiditate (Dicționar de neologisme, 1986)INTREPIDITÁTE s.f. Curaj, îndrăzneală. ♦ Tenacitate. [Cf. fr.
intrépidité].
intrepiditate (Marele dicționar de neologisme, 2000)INTREPIDITÁTE s. f. curaj, îndrăzneală; tenacitate. (< fr.
intrépidité)
intrepiditate (Dicționaru limbii românești, 1939)*intrepiditáte f. (d.
intrepid). Calitatea de a fi intrepid.
intrepiditate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!intrepiditáte (
livr.)
s. f.,
g.-d. art. intrepiditắțiiintrepiditate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)intrepiditate f. calitatea celui intrepid.
intrepiditate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)INTREPIDITÁTE s. f. (
Livr.) Însușirea celui intrepid; curaj, cutezanță, îndrăzneală. — Din
fr. intrépidité.